de George Topârceanu
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile...
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară...
In interpretarea maestrului Tudor Gheorghe ....
Bine ai venit, octombrie!
Vai de mine ce mult imi placeeeeeee!!!! Decupaj si poezie, ce imbinare perfecta! Gata, stiu acum cum vreau sa fie noul blog :)
RăspundețiȘtergereCrapaturile ti-au iesit de minune, felicitari draga mea, am sa vin la tine sa-mi dai niste lectii :D